Poezie Geocentrism

Paradoxal, absurd sau depăşit,

Un gând îşi cere astăzi crezământul:

Da, Universul este infinit,

Dar Dumnezeu, atunci când l-a-ntocmit,

A pus totuşi în centrul lui Pământul.



Nu vin cu inedite teorii

Pentru-a susţine-aceste afirmaţii,

Las astre, supernove, galaxii,

Pe drumul lor trasat din veşnicii,

Cuprinse în eliptice rotaţii.



Las Legile mecanicii cereşti

Să stabilească sensuri şi trasee,

Nu vin cu socoteli inginereşti

Şi nici nu vreau să izvodesc poveşti

Cu traiectorii noi prin Căi lactee.



Nu felul cum Cel Sfânt le-a aşezat,

Sau distanţarea lor în ani lumină

Vin să dea gir acestui postulat,

Dar Dumnezeu, atunci când le-a creat,

Doar pe Pământ Şi-a întocmit grădină;



Iar în grădină El l-a instalat

Pe cel în care-Şi oglindea sfințirea,

Căci după chipul Său era creat

Şi-n nări duh de viaţă i-a suflat,

Pe om, prin care a-ncununat zidirea.



Paradoxal, absurd sau depăşit,

Un gând răzleţ îşi cere azi rostirea:

În centru, Universul infinit

Are Pământul, unde a venit

Din cer Cristosul, Calea, Mântuirea.



Amin

Vulcan, 20 sept. 2006