Poezie Glas de Rugăciune

Glas de Rugăciune



Din splendoarea Sfântă, a Tronului-nalt

Doamne, Te rugăm, să Te înduri de noi,

Să pregăteşti drumu-n prea-mareţul salt

În lupta cea crâncenă, -a zilelor de-apoi,

Când apele-om trece, -n valuri de noroi!



Pe-altarul cel sacru, -al inimilor noastre,

Fă ca-n belşug proaspăt iubirea să ardă,

Şi-n stropi clari de aur în flăcări albastre,

Să străluce-n beznă, ea să nu se piardă

Ca şi-un far în noapte, solitar de gardă!



Vremi sunt tot mai grele! Ura se lăţeşte,

Dragostea-ntre fraţi, se stinge-apunând,

Pe-ale vieţii pagini, ea mereu descreşte,

Doamne, fii cu noi, mai mult ca oricând!

Fii cu orice suflet care, geme suspinând!



Semnele sunt sumbre, anunţând mereu

Că aproape-i timpul, secerişului cel copt,

Iar lucrarea noastră urcă-nspre-apogeu;

Rupând pâinea-n şapte şi dând-o în opt

Noi să strângem grâul până nu-i răscopt!



Aruncând pe ape, -al vieţii Sfânt Cuvânt

Este timpul propice, de voci consacrate,

Ducând Vestea bună pe-ntregul pământ

Pentru-a strânge grabnic roadele salvate

În jertfirea-Ţi sfântă, ce-s răscumpărate!



Toarnă acum din ceruri, binecuvântarea,

Ca-n vremuri de glorii,... Ploaia Timpurie!

Este timpul optim, de-a-ncheia lucrarea,

Cu zel, vestind lumii întregi, ultima solie

Prin Marea Strigare,... prin Ploaia Târzie!





Flavius Laurian Duverna

25 februarie 2007