Poezie Cuvânt de Rugă

Cuvânt de Rugă



Aş vrea Isuse către Tine

Cuvânt de rugă să-l înalţ,

Să Te apropii lângă mine,

Picioarele să îmi descalţ.



Să fiu cu frică şi respect

Ca şi la rugul cel aprins,

Arzând nemistuit şi drept

În flacăra de foc, nestins.



Să mă închin şi-n umilinţă

La locul cel curat şi sfânt,

În liniştea păcii-n credinţă

Să-mi-mpac duhul înfrânt.



Doamne, vreau ca să auzi

Cererile când Ţi-adresez,

Şi-n speranţa că răspunzi

Să stăruiesc şi să veghez.



Să rânduiesc cu dreptate

Umblări şi fapte şi cuvinte,

Şi să trăiesc în scumpătate

Ce este scris în legăminte.



Să-mi făuresc un caracter

Întocmai cum mi-ai arătat,

Când ai venit aici din cer

În Omul ce Te-ai întrupat.



Ai suportat marea povară

A păcatului, ce mă apasă,

Şi-ai înalţat la cer o scară

Ca să pot urca spre casă.



Pe scara sfântă pregătită

Să am puteri să urc voios,

Cu inima-mi mereu sfinţită

Să nu devin cumva fricos.



Să mă ajuţi, privind în faţă

Să pot vedea în străluciri,

Cea mai dorită dimineaţă

Din ziua scumpei mântuiri!



Flavius Laurian Duverna

25 martie 2007