Poezie Adierea Duhului

Adierea Duhului...



A trecut în susur peste mine

Adierea Duhului cel Sfânt,

Sufletu-mi gemea-n suspine

Sub povara zilelor înfrânt.



El m-a întărit cu-a Sa putere

Să păşesc pe cale înainte,

Şi-atingându-mă prin adiere

Ca o flacără, era fierbinte.



El în minte mi-a adus lumină

Şi-ntunericul l-a spulberat,

Şi pe calea-I sfântă şi divină

Paşii vieţii, mi i-a îndreptat.



Roade, ce au arătat lucrarea

Sunt, dragostea şi bucuria,

Pacea, şi-ndelung răbdarea,

Bunătatea şi credincioşia.



Facerea de bine şi blândeţea,

Şi-nfrânarea poftelor fireşti,

Sunt jaloane puse în justeţea

Vieţii sfinte şi duhovniceşti.



Prin puterea-I cea înnoitoare

Adierea Duhului cel Sfânt,

Ma va modela-n a Sa lucrare

În oglinda sfântului Cuvânt.



Flavius Laurian Duverna

25 februarie 2007