Poezie E TENSIUNE MARE...

E TENSIUNE MARE...



E tensiune mare pe istovita noastră planetă

Exploziile provin din bombe puse în camionetă

Să zbori undeva cu avionul e un mare risc

Chiar dacă securitatea a ajuns la nivel de pisc

Teroriştii nu se-ascund în coclaurile îndepărtate

Ci în apartamente din Londra, bine mobilate

Şi-n alte capitale de pe întregul Mapamond

Căci nu duc lipsă de bani, ei au un uriaş fond

Sunt printre noi şi seamănă sămânţa de teroare

Iar ce rezultă e frică, panică şi oroare,

Şi mult dezastru şi multe fiinţe mutilate

Obiectivul lor e s-ajungă până la şefii de state,

Să distrugă Casa Albă, muzeul Luvru din Paris,

Să nimicească în om speranţă, dor şi vis.

Islamismul radical, demonic este-a lor platformă

Ei nu se supun la nici o lege, la nici o normă

Şi vor să influenţeze orice ţară cu filozofia lor

Care rodeşte agresivitate, ură şi omor.



****

Priviţi cu atenţie la evenimentele din ultimii ani

Şi veţi constata că pacea are azi milioane de duşmani

Filozofiile şi punctele de vedere se bat cap în cap

Iar mulţi trăiesc într-o ţară unde de-abia încap

Discordia la nivel înalt ce există între naţii

Probabil se va transmite şi la viitoarele generaţii

Americanii nu vor să piardă-n lume supremaţia

Căci le-ar fi periclitate puterea şi avuţia

Mutaţii uriaşe au loc la scară planetară

Dar destinderea e tot mai slabă, mai precară

Cine-a venit cu noua idee de globalizare

Este un precursor al Antihristului ce va apare

Iranul face pregătiri să-i nimicească pe evrei

Neştiind că-n acest plan Creatorul nu-i cu ei

Papa a avut curaj să-i atace verbal pe musulmani

Iar unii spun că i-a aţâţat pe cel puţin o mie de ani

Liberalii încearcă să-şi impună punctele lor de vedere

Fără să le pese că-n tabăra opusă provocă durere

În lupta contra terorismului Europa nu colaborează

Şi astfel se vede cum situaţia se deteriorează.



****

Lista este lungă; nu-i cazul să mergem mai departe

Dar e cert: pe Terra se seamănă tot mai multă moarte

Şituaţia încordată a ajuns, parcă, la punctul culminant

Încotro se-ndreaptă omenirea? Spre groaznicul neant?

Dar există un univers fără tensiune, fără zavistie

Fără oameni ce ar vrea să prefacă lumea-ntr-o pustie

E universul copiilor lui Dumnezeu, acolo găseşti pace,

Acolo nu acţionează fiecare după cum îi place

Ci se supun planului divin conceput de Însuşi Creatorul

Care astăzi lucrează prin Sfântul Duh, Mângâietorul

E-o altă lume, e-o atmosferă cu totul diferită

De îngrijorări, groază şi frământări ea e ferită

Al păcii Prinţ a intrat în sufletele răscumpărate

Aducând cu El linişte, armonie şi dor de eternitate

De-aceea cei ce L-au primit trăiesc în aşteptare

Şi nu-s atinşi de discordia ce domneşte-n lumea mare

Pe feţele lor poţi să citeşti speranţă şi bucurie

Ele rezultă dintr-o credinţă şi-o lăuntrică tărie

Ei nu mai aparţin de sistemul ce provoacă frământare

Ci de Împărăţia unde domneşte Neprihănitul Soare,

Din razele Lui sfinte primesc încredinţare

Că merg spre plaiurile de mirifică splendoare.



gc/ 18 Septembrie, 2006