Poezie Îmbrăţişare (1)

. . . La geamul inimii,

Crengile iubirii sfinte-mi bat;

Cu glas sfânt, inimii îmi zic:

Deschide!

S-aducem sfânt parfum şi nard curat

Din floarea Mântuirii.

Deschide!

Să nu se piardă niciun strop,

Din picurii Iubirii

Căci am adus din cerul sfânt,

Miros, din Trandafirul din Sharon,

Mireasmă, din mâinile Iubirii.

Eu mă proştern în rugă, sfânt

Şi îmbătată de parfum ceresc,

Mă rog şi cânt, ascult, păşesc

Pe firul dragostei . . .

Spre El . . . spre Cel ce Îl iubesc:

Pe Domnul nemuririi,

Mântuitor, Iubit Dumnezeiesc.

Şi îmbătaţi de fericire,

Ce-n Duhul Sfant, suntem cuprinşi,

Călătorim . . . spre veşnicia

Acelor ce-s ne-nvinşi.

Şi-aşa călătorim de mult...

. . . Spre ţara

Ce-o aştept de aici, de jos,

Învăluită-n har şi pace,

'N Mireasma Mielului, Christos.