Poezie O poporule

O poporul Meu





O poporul Meu iubit

Pentru tine m-am jertfit

Ca să fi în veci fericit

Fericit şi mântuit.



De păcate te-am spălat

Cu Duh Sfânt te-am botezat,

Casă-n cer Ţi-am pregătit

O poporul Meu iubit.



Tot mereu Te-am învăţat

Dar tu nu mai ascultat

Inima ţi-ai depărtat

După lume te-ai luat.



Cu mândrie te-ai îmbrăcat

Şi de Mine ai uitat

De smerenie te-ai lăsat

Că nu ţi-a mai fost pe plac.



Pe pământ când am venit

M-am născut în iesle smerit.

Lângă oi şi lângă boi.

Să fiu pildă pentru voi.



Deci smeriţi-vă şi voi

Vă întoarce-ţi înapoi

La cele ce-aţi învăţat

Când pe Mine m-aţi aflat.



Depărtaţi mândria şi firea

Căci se aproprie venirea

Domnului Isus,

Să ducă Mireasa sus.



Dacă nu te vei smeri

Şi nu te vei pocăi

În cer nu te voi primi

Cu Mine nicicum nu vei fi.



Eu te voi judeca

Şi jos vei rămânea

Vei plânge cu amar

Dar va fi totu-n zadar.



Întoarce-te poporule iar

Astăzi cât mai este har

Cât nu este prea târziu

Şi mai eşti pe pământ viu.



De pe pământ de vei pleca

Nu te vei putea-ndrepta.

Aşa cum eşti te va lua

Moartea-n locuinţa sa.



Şi vei pierde mântuirea

Vei pierde pe veci fericirea.

Vei fi pe veci căit

Fiindcă nu te-ai pocăit.