Poezie Poporule

Poporule



Poporule, poporule

Hristos e Domnul tău

Care te-a ajutat mereu

Când era drumul mai greu



Te-a hrănit, te-a învăţat

Dar aminte n-ai luat

La cuvantul Său cel sfânt

Ce la lăsat pe pământ.



L-ai luat cu uşurinţă

Nu cu frică şi credinţă.

Unde-ţi este credinţa,

Unde-ţi este umilinţa?



În mândrie te complaci

Domnului crezând că-i placi.

Domnului nu-i place mândria,

Ci smerenie şi iubirea.



Smerit poporule de-ai fi

Mult pe cale ai propăşii.

Ai vedea cum Domnul tău,

Ar lucra în cortul tău



Mult cu tine ar lucra

Şi mulţi s-ar mai bucura.

Ai vedea cu ochii tăi,

Ce-ar lucra Domnul cu fii tăi.



Dar inima şi gândul tău

Departe-i de Dumnezeu.

Ochiul tău astăzi priveşte

La tot ce e pământeşte.



Strângi mereu pe-acest pământ

Gunoaie de ars şi vânt

Dar iată că în curând

Vine Isus pe pământ

Aşa anunţă Duhul Sfânt.



Socoteală atunci vei da

Ce-ai lucrat în viaţa ta.

De-ai lucrat pentru Hristos

Vei avea mare folos.



Pe nume te va chema,

La dreapta te va aşeza

Cu Isus sus vei zbura,

Şi mult te vei bucura.



Dacă stai în amorţire

Nimica să nu te mire

Ce se-ntâmplă în jurul tău

Chiar şi în poporul Meu.



Astăzi păcatul domneşte

Copii Mei rătăceşte

De pe calea lui Isus sfântă

Pe străine căi îi avântă



Încă astăzi nu-i târziu

Astăzi când eşti încă viu

Întoarce-ţi la Domnul inima

Apoi Domnul va lucra.



Domnul a croit o cale dreaptă

Pe ea picioru-ţi îndreaptă.

Şi păşeşte mai cu spor

De vrei la cer să zbori.