Poezie Eşti botezat cu Duhul Sfânt?

EŞTI BOTEZAT CU DUHUL SFÂNT?



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Eşti botezat cu Duhul Sfânt?

E întrebarea

Prin ce poţi tu să spui: "Da, sunt!"

Prin ce dovezi, prin ce cuvânt,

Ai dezlegarea?



Căci ucenicii s-au rugat

Cu stăruinţă

Iar Duhul Sfânt s-a revărsat,

Şi-astfel pe toţi i-a botezat

După credinţă.



De-abia atunci s-a împlinit

Măreaţa revărsare,

De care ISUS a vorbit,

Iar ucenicii au simţit

Divina cercetare.



În pieptul lor era un foc

Venit din înălţime,

Încât i-a clătinat din loc

Ca pe Aaron şi pe Ţadoc

Preoţii din vechime.



În limbi străine au vorbit

S-audă fiecare,

Că Dumnezeu a împlinit

Ce-a fost prin Duhul profeţit

În vechea aşezare.



O sută douăzeci erau

La marea sărbătoare,

Evreii oaspeţi se mirau

Când auzeau cum ei vorbeau

Cu câtă-nflăcărare.



Iar Petru tuturor le-a spus

Ca să priceapă,

Că e botezul cel de sus

Cu Duhul Sfânt, de la ISUS,

După botezu-n apă.



Făgăduinţa-i pentru toţi

În număr cât de mare,

Şi-ai voştri fii, şi-ai voştri 'nepoţi

Ca să slujească de preoţi

Prin Duhul la altare.



Chiar Petru a rămas uimit

Deasupra pe terasă,

Când Domnul i-a descoperit

Că şi pe neamuri le-a primit

La dreptul de Mireasă.



Corneliu se ruga duios,

Sutaşul de-altădată,

Omul de bine şi milos

Ce se simţea că-i păcătos,

Un înger i se-arată.



Şi mesagerul minunat

La Iope îl trimite.

Corneliu n-a mai aşteptat

La Iope solii au plecat,

Pe Petru să-l invite.



Şi-n casă la sutaş miraţi

Rudele apropiate,

Erau cu toţii adunaţi

Acei ce-au fost întâii fraţi

Cu inime mişcate.



Şi-n timp ce Petru din Cuvânt

Vorbea de Salvatorul,

S-a revărsat cerescul vânt

Botezul Duhului

Preasfânt Mângâietorul.



Puterea care-a dovedit

Adevărata cale,

Căci Duhul pe toţi i-a unit

Şi-n limbi străine au vorbit

Ca la Rusale.



Samaria apoi la fel

Rămâne în Scriptură,

Din partea Domnului model

Că Duhul Sfânt e de la El

Botez şi-nvăţătură.



Iar Petru şi Ioan s-au dus

Acolo cu grăbire,

Şi mâinile pe cap le-au pus

Iar Duhul Sfânt de la ISUS

I-a botezat. MĂRIRE!



Ei au primit, de aceea-au dat

Putere din putere,

Căci Duhul Sfânt s-a revărsat

Când ucenicii s-au rugat,

Din ceruri, mângâiere.



În limbi străine au vorbit,

Altfel cum se explică?

Căci Simon le-a făgăduit

Argintul lui nefericit

Neştiind ce să mai zică.



La Corint, Pavel ce frumos

Se-avântă mai departe,

Spunând că trupul Lui HRISTOS

E viu, e sfânt, e sănătos,

Şi fiecare credincios

E mădular în parte.



Şi că zidirea e prin har

Cu multă-nţelepciune,

Căci Duhul prin cerescul dar

Desăvârşeşte pe altar,

A noastră rugăciune.



Iar când prin Duhul Sfânt vorbim

În limbă ne-nţeleasă,

Atunci puteri de sus primim

Şi Domnului îi mulţumim,

C-o mulţumire-aleasă.



Dar pentru cel necredincios

E semn de întrebare,

Când noi prin Duhul Lui HRISTOS

Vorbim, sau ne rugăm frumos

În adunare.



Biserica poţi s-o zideşti

La starea mult dorită,

Dacă prin Duhul prooroceşti,

Sau limbile le tălmăceşti

Din somn ea e trezită.



Dar unde-s lipsă văzători,

Desfrâul, dărâmarea,

S-a dovedit de-atâtea ori

Trântindu-i chiar şi pe păstori

Şi-n urmă, adunarea.



Dar dacă-n lume-s falsităţi

Şi fructe copiate,

Vin şi aicea răutăţi

Să-mbolnăvească cum vedeţi,

Sunt fructele stricate.



Dar dacă tu în Domnul eşti,

Nu cazi în rătăcire.

Căci este dar să deosebeşti

Depinde pe ce treaptă eşti

Cu Duhul de sfinţire.



Sunt multe camere şi odăi

De luptă şi-apărare,

Să-i poţi învinge pe cei răi

Ce stau pe dealuri şi prin văi

Aici în adunare.



Necredinciosul înţelept

Armat cu falsitate,

El stă pe dealu-nalt şi drept,

Dar n-are Duhul Sfânt în piept

Ci răutate.



Gălăgiosul prefăcut

Din valea umilită,

Pare adesea de temut

Când stă ascuns, necunoscut,

Şi tulbură, irită.



E greu s-ajungi pân-la izvor,

La apa cristalină,

Să bei nu-i greu, e foarte-uşor,

Căci e promisă tuturor

Puterea Lui divină.



Şi cei din Efes au primit

Puterea minunată,

Când s-au rugat, au proorocit

Şi-n limbi străine au vorbit,

Scriptura ne arată.



Ca să primeşti, trebuie să ceri

Şi-aceasta prin credinţă,

A Duhului divin puteri

Cum au cerut acei de ieri

Prin stăruinţă.



Să nu te temi de Belzebut

Când pâine ceri, sau peşte.

Căci Domnul nu-ţi dă un duh mut

Ci Duhul Sfânt, ce L-ai cerut,

Iar Duhul Sfânt vorbeşte.



Să nu te temi că ispiteşti

Dacă te rogi într-una,

Căci este scris, să îndrăzneşti,

Iar dacă ceri ai să primeşti

Din partea Lui, arvuna.



Căci cei aleşi n-au stat pe loc

Să-i biruie-ndoiala,

Ei s-au rugat cu-atâta foc

Şi-au alergat din loc în loc

Au dat năvala.



Căci Duhul e Mângâietor

Cereasca bucurie,

Prin încercări ocrotitor

Şi sfat, şi călăuzitor

Pe drum spre veşnicie.



El este râul nesecat

Ce curge-n partea dreaptă,

În care omul a intrat

Şi de la glezne-a măsurat

Pân'la a patra treaptă.



El este minunatul nor

Şi mana din pustie,

E untdelemnul din ulcior,

Din vasele fecioarelor,

El e şi apa vie.



El e toiagul lui Aaron

Care-a rodit migdale,

E trâmbiţa lui Ghedeon,

Puterea ce-a fost cu Samson

În lupta de pe cale.



E porumbelul ce-a zburat

Din arca izbăvirii,

Şi la Iordan s-a arătat

Când pe ISUS l-a botezat

În ziua mântuirii.



E norul călăuzitor

Din ziua cea aleasă,

E flacăra iubirilor

Din Cântarea Cântărilor

De-a Lui ISUS Mireasă.



E untdelemnu-mpărătesc

A ungerii tărie,

Acei ce Duhul Sfânt primesc

În inima lor ei simţesc

Nespusă bucurie.



E mărturia lui ISUS

Ce-a inspirat profeţii,

E adevărul sfânt de sus,

Luceafărul fără apus

Din zorile vieţii.



El ne inspiră melodii

Din Patria cerească,

Cântări şi-atâtea poezii

Şi nesfârşite bucurii

Din lumea îngerească.



El a dat vocii colorit

Şi braţelor putere,

Şi aurorii strălucit

Iubirea scrisă în privit

Cu veşnică plăcere.



E Dumnezeul cel slăvit

În veşnica mărire;

E Dumnezeul ce-a vorbit

Prin FIUL care ne-a iubit

Şi Duhul de Sfinţire.



E taina cea de la-nceput

Care-a plutit pe ape,

Când cerurile s-au născut,

Lumina care-a apărut

Din noapte să ne scape.



E forţa care-a declanşat

În soare energia,

Iar stelele le-a aranjat

Ca pe-o grădină de-mpărat,

Numită veşnicia.



Calculatorul cel precis

Dând lumii dimensiune,

Zidind pământul pe abis,

Să fie-al nostru Paradis

Considerat minune.



Al infinitului motor

Ce pus-a în mişcare,

Întregul univers în zbor

Reglând viteza tuturor

Ce merg fără-ncetare.



E vântul veşnic nevăzut

Cu adiere lină,

Purtând parfumul cel plăcut

Din florile care-au crescut,

Pe-a lumii-ntregi grădină.



E focul care a pornit

Motoarele iubirii.

Adam din somn când s-a trezit

Era nespus de fericit

În raiul fericirii.



E pomul vieţii roditor

În cer şi pe câmpie.

El e viaţa tuturor

Ce e transpusă uimitor

Prin legi, din veşnicie.



Acest altoi e neînţeles

Divina transplantare,

Ce se petrece foarte des

Cu-acei ce Domnul i-a ales

Pentru a Lui lucrare.



Dar duhul nostru-i omenesc

Pe-a lumii-ngustă scară,

Şi e chemat la rang ceresc

Prin Duhul cel dumnezeiesc

Nicicând să nu mai moară.



Aceasta-nseamnă botezat

Când simţurile toate,

S-au înoit şi s-au schimbat,

Şi-n tine pacea a intrat

Şi-a Domnului dreptate.



Aceasta-nseamnă înoit

Când râuri ţâşnitoare,

În pieptul tău desîmpietrit

Ca un potop au năvălit

De ape curgătoare.



Şi fericit vei sta sub nor

În pace şi iubire,

Simţindu-te nemuritor

Având în piept un singur dor

A Lui ISUS venire.



De-abia atunci eşti pregătit

De nunta care vine,

Când eşti convins că ai primit

Veşmântul cel făgăduit,

Simţindu-l că-i pe tine.



Când eşti precis ce-ai vrut să spui

În limba ta maternă,

Însă mişcat de raza Lui,

Tu cânţi spre slava Domnului

În limba cea eternă.



Când tu ai vrut să-i mulţumeşti

În limba românească,

Însă deodată izbucneşti

În alte limbi să-i mulţumeşti

De gloria cerească.



De-abia atunci tu eşti trimis

În tainica lucrare,

Având puterea cum e scris

Când ucenicilor le-a zis

Să stea în aşteptare.



De-abia atunci eşti luptător

Având şi armătură,

Să lupţi cu duhuri ce omor

Pe cei ce strigă ajutor,

Lipsiţi de-nvăţătură.



De-abia atuncea poţi să zici

Mesajul, vestea bună,

Când pe bolnavi poţi să-i ridici

În timp ce din Cuvânt explici

Prin Duhul Sfânt ce tună.



Acesta-i mesajul ceresc

Original în toate,

Scripturile-l mărturisesc

Iar cei care se-mpotrivesc

Nu au dreptate.



Apostolii aşa-au lucrat

Văzând pe-'Nvăţătorul,

Pe cei bolnavi i-au vindecat

Şi-n faţa lor i-au ridicat

Să-i vadă tot poporul.



Aşa lucrează Duhul Sfânt

Având la temelie,

Roade şi daruri care sunt

Bisericilor pe pământ

Aripi spre veşnicie.



Aşa era şi va fi iar

'Nainte de venire,

În strâmtorări şi chin amar

Se va vărsa ultimul har,

Duhul de pregătire.



Şi-n urmă cei ce-au adormit

Se vor trezi deodată,

Şi-aceasta fiindcă au primit

Pe Duhul Sfânt cât au trăit

În lumea blestemată.



Căci Duhul care L-a-nviat

Pe Domnul în tăcere,

Ne va-nvia cu-adevărat

Numai dacă ne-a botezat

Când eram în putere.



Şi numai dacă am păzit

Vasul în curăţie,

Din ziua când El ne-a sfinţit

Până când trupul s-a sfârşit

Atunci o să ne-nvie.



E primul stol de porumbei

Din vatra cenuşie,

Ce pleacă-n zbor măreţ şi ei

Căci se sfârşiră anii grei

Şi groaznica robie.



Iar ceilalţi au rămas jos

La marea judecată.

Ei n-aveau Duhul lui HRISTOS

Ci duhul lumii păcătos,

Nici inima curată.



Şi ce va fi e-al Lui secret

Cu botezaţi-n apă,

Poate că scrie vre-un profet

Dar nu-i precis şi nu-i concret

Că şi pe ei îi scapă.



De ce să mă agăţ de-un fir

Când funia-i foarte tare,

Când pot prin Duhul să respir,

Chiar dac'ar fi să fiu martir

Eu cred în revărsare!



Zadarnic pot tot spune eu

Că stau cu cerul bine,

Dacă nu spune Dumnezeu,

Mărturisind prin Duhul Său

Simţindu-L că-i cu mine.



Din cei iubiţi, sunt preaiubiţi.

Aicea e cununa.

Pricepi dar cine-s cei răpiţi

Cu ceata celor fericiţi

Pe totdeauna?



Din cei viteji, sunt mai viteji.

Aici e bătălia.

În timpul luptei ei stau treji

Şi nu se lasă în vârtej

Să-i biruie mânia.



Din cele zece numai cinci,

Din două numai una,

În noaptea tainelor adânci

S-or înălţa mai sus de stânci

Cei ce-au primit arvuna.



Eşti mulţumit cu starea ta?

Atuncea e bolnavă.

Oricum, pe loc n-ai putea sta

Sau te cobori, sau vei urca

Stagnarea-i stare gravă.



Eşti mulţumit doar să priveşti

Splendoarea veşniciei?

Născut din apă dacă eşti,

De ce n-ai vrea să te-adânceşti

În Duhul părtăşiei?



Ascultă dar cerescul glas

Cât mai răsună încă,

Şi vino astăzi cu-al tău vas,

Şi ia uleiul ce-a rămas,

Şi urcă-te pe stâncă.



Căci iată cerul s-a-norat

Şi noaptea-i tot mai mare.

Te-ntreb: "eşti oare botezat

Cu Duhul Sfânt care s-a dat

Pentru salvare?"



O, cumpăneşte tot ce-am spus

Şi uită-te mai bine,

Nu crezi că-i Duhul Lui ISUS

Ce vrea să-i fii şi tu supus

Să vină şi la tine?



Căci El e ultimul semnal

Ce trâmbiţa răsună,

Când vom scăpa de-al morţii val

Conduşi pe marea de cristal

Cu sfinţii împreună.



El ne anunţă ca să ştim

Să zicem: M A R A N A T A!

Să ne rugăm, să stăruim,

De nuntă să ne pregătim

Şi să fim gata.



AMIN