Poezie NU VREAU SA UIT...

NU VREAU SĂ UIT...



Nu vreau să uit momentul întâlnirii cu Mesia

Am cunoscut atuncea, pe deplin, ce-i bucuria

Convieţuiesc cu El, de-atunci, în cuget şi-n simţire

Îl las la lucru-n mine şi rezultatu-i: FERICIRE.



Nu pot să şterg din minte acele albe haine

(Când îmbrăcatu-le-am am înţeles mai multe taine)

M-am ataşat atunci, supus, de Regele Dreptăţii

Să pot intra, la timpul potrivit, pe porţile Cetăţii.



Cu ochi înlăcrimaţi şi astăzi mă gândesc

La timpul de demult, la locul părintesc

Unde-am primit Cuvântul, comoara ce-i în el

Unde-am găsit frum’seţe în mersul la Betel.



Nicicând nu voi uita cum braţul cel puternic

M-a scos din cursa duşmanului nemernic,

Cum Domnul cel viteaz m-a scos de la strâmtoare

Şi mi-a redat în suflet sublima sărbătoare.



Nu vreau să uit cum fraţii venit-au să mă vadă

Pe patul suferinţei, în starea-aceea gravă

O, ce cuvinte scumpe, ce dulce-mbărbătăre

Adus-au ei în inima cuprinsă de-ntristare!



Nu pot să uit promisiunea de-a activa cu zel,

De-a spune omenirii despre divinul ţel

M-am angajat plenar să port vestea-mpăcării

Şi-n loc vestit şi-n locul dat uitării.



Nu voi uita nicicând acele scumpe revelaţii

Ce zilnic îmi dau mană şi sfinte inspiraţii

Le port cu drag întruna în potirul sufletesc,

Din ele-mi vin puteri, din ele mă hrănesc



Pe banda amintirii înregistez cu bucurie

Trăiri ce mă ajută să fiu o mărturie

Le derulez adesea, îmi dau înviorare

Că ştiu că-i mult de lucru, iar secerişu-i mare.



Nu vreau să uit prăpastia din care fost-am scos

Am cunoscut acolo pe Salvatorul meu, Hristos

Trăiesc în El de-atunci...şi El în mine

Fiinţa mea, în faţa Lui, doreşte să se-nchine.



Septembrie, 2006