Poezie N-am meritat...

N-am meritat atâta îndurare

Şi Har Divin ce zilnic Tu-l reverşi

Când Tu ne porţi pe-aripi de bunătate,

De pace sfântă, milă şi dreptate

Şi zi de zi vedem cât ne iubeşti.



N-am meritat noi Jertfa Ta sublimă

Prin care astăzi suntem izbăviţi

Te-ai mistuit pe crucea din Golgota

Şi-n Har e mântuită lumea toată

La Tatăl Sfânt să fim din nou primiţi.



N-am meritat iertarea-n dar vreodată

Cu care zilnic ne-nconjori, Isus

Noi Ţi-am greşit, iubind amar păcatul

Dar Golgota ne este Avocatul

Iar Pârâtorul e din nou răpus.



N-am meritat lumina şi căldura

Şi raza şi surâsul de izvor

Şi-apusul lin şi ziua însorită,

Albastrul cer şi bolta aurită

Şi ploaia care cade pe ogor.



N-am meritat. Nu noi, ci Haru-Ţi mare

Ne poartă-n grija Sa neîncetat

Legată e a noastră viaţă, prin credinţă

De Cel ce-i Veşnic Sfânt, şi-n umilinţă

Îi mulţumim că El ... a meritat.



Amin