Poezie Dorinta (14)

Dorinţă



Străbătând cărarea vieţii

Prin dureri şi prin suspine,

Doamne, în zorii tinereţii

Grabnic am venit la Tine!



Şi de-atuncea întruna eu

Am cea mai mare dorinţă

Ori şi unde aş fi, mereu,

Să ascult de-a Ta voinţă!



Când ispite m-au cercat

Prin dureri şi în necazuri,

Deloc nu m-am depărtat

Dintre sfintele zaplazuri.



Totuşi, de am mai greşit

Îţi spun unica-mi dorinţă:

Să fiu Doamne, mântuit,

Împlinind sacra-Ţi voinţă!



Fii cu mine, pe căi sfinte

Şi-n clipe de grea durere,

Fă s-ascult, să iau aminte

A-mplini sfânta Ta vrere!



Doamne, în sufletul meu

E cea mai sfântă dorinţă,

Ori şi unde aş fi, mereu,

Să-mplinesc a Ta voinţă!



Flavius Laurian Duverna

26 martie 2007