Poezie Şi ce-i dacă murim?

Şi ce-i dacă murim?





Şi ce-i dacă murim? Se-nchide-o carte,

Se termină umblarea pe poteci,

Scribii pun vizele pe paşapoarte,

Ceva rămâne, ceva pleacă mai departe

Şi cade iarna; toate tac şi-s reci.



Unii-au murit,alţii mai dau să moară...

Şi ce-i dacă plecăm cu ceata noastră?

Moartea în sine nu e o povoară,

Stă tocul să se uşte-n călimară...

Poftiţi vă rog! E rândul dumneavoastră!



Moartea nu poate fi ameninţare.

Şi ce-i dacă murim ? E spre trăire!

Moartea-i doar halta drumului spre zare.

Din moarte iese viaţa viitoare,

Şi-n ea totul primeşte desluşire.



Rămâne să vedem... la care parte

de moştenire dorul ne-a sedus.

Şi ce-i dacă murim? Ce-i aia moarte?

Coperţile închid tot ce ai scris în carte,

Iar moartea-i fericire, dacă-i în Isus.



Se pune vălul... se lasă cortina...

A mai căzut o stea în ţintirim...

Mai trage înc-o brazdă asasina...

Dar din genuni ieşi-va iar lumina

de-am fost lumini. Şi ce-i dacă murim ?





9 sept. 2006