Poezie Ma duc la iesle

MĂ DUC LA IESLE...



Mă duc la iesle – doar cu gândul

S-aduc omagiu unui PRUNC

La ale Lui picioare sfinte

Cu mulţumiri să mă arunc.



Nu-i un palat cu strălucire

Şi nu-i castelul impozant

Ci e un loc al umilinţei

Nu-i pentru omul arogant.



Mă uit la chipu-I ca de înger

Şi mă închin cu mult onor

Şi văd în El un prieten bun

Şi văd în El un Salvator,



Mai văd în El un Fiu al păcii

Amicul celor necăjiţi

El va aduce consolare

La cei ce-n lume-s prigoniţi.



Îi mulţumesc c-a vrut să vină

În lumea noastră de rebeli

Unde tratatu-l-au prea multi

Doar cu dispreţ şi cu răceli,



Urma sa fie pus pe-o cruce

Bătut şi chinuit cumplit

Dar printr-o cruda răstignire

Un plan divin va fi-mplinit.



Mă uit la chipul ca de înger

Şi mă închin cu mult respect

Şi simt c-a Lui lucrare sfântă

Avea-va-n lume mult efect.



Privirea Lui pătrunzătoare

Va cuceri pe cei mâhniţi

Şi vor simţi înviorare

Vor ştii că pot fi răsplătiţi.



I-aduc recunoştinţă astăzi

Şi-n veci de veci voi fi dator

Că s-a făcut şi pentru mine

Mântuitor şi Bun Păstor.



Mă duc la iesle- doar cu gândul

Căci azi e ziua de Crăciun

S-aduc omagiu unui Mire

Cu El pe veci să mă cunun.





Dec-2006