Poezie La iesle

Doamne vin şi eu la iesle

Cu păstorii şi cu magii

Sunt sărac, dar vreau să-Ţi dau

Ale inimii omagii.



Nu am aur, că nu-s rege,

Nu am smirnă, că nu-s medic,

N-am tămâie, că nu-s preot,

Sunt doar fir de praf venetic.



Sunt un bulgăr de ţărână

Căutând un strop de soare

Dar în pulberea-mi bătrână

A-ncolţit un bulb de floare.



Harul Tău i-a dat lumină

La-mbrăcat apoi în foale

Şi pe creştet de tulpină

I-au ieşit şapte petale.



Cea dintâi e mulţumirea

Cea de-a doua e iubirea

Cea de-a treia-i pocăinţa

Cea de-a patra e credinţa



Sora lor e viaţa sfântă

Alta-i inima ce cântă

Şi-n mijloc ucenicia

Toate-şi văd nevrednicia!



Însă toate, integrate,

Şi-n parfum ales de crin

Azi la staulul Efratei

Cu smerite daruri vin.



Vor să-Ţi cânte osanale,

Vor să-Ţi spună toată taina:

Tu le-ai pus parfum în cală

Le-ai albit în sânge haina...



Slavă, slavă, slavă Ţie

Voievod al frumuseţii

Mi-ai adus din cer şi mie

Stropi de har şi seva vieţii.



La pătuţul Tău de paie

Cu păstorii şi cu magii

Floarea mea în albe straie

Ţie ţi-o ofer omagiu.





9.sept.2006