Poezie LASA-TI POVARA LA CRUCE

LASĂ-ŢI POVARA LA CRUCE



Nu e uşor să zici că esti lumină

Când flacara se stinge-ncet pe drum,

Când viaţa ta se frânge, şi sub vină

Te simţi înfrânt şi plângi că nu eşti bun.



Nu e uşor ca să zideşti altare,

Când viaţa ta e pulbere şi scrum,

Când palmele le-nalţi sfios spre zare

Şi printre degete întrezăreşti doar fum.



Nu e uşor ca să zâmbeşti spre soare

Când nu mai ai nimic de oferit,

Când printre ramuri vezi doar frunze căzătoare

Iar floare nu rodise, demult s-a ofilit.



Da, nu-i uşor în lume să fii un călător

Ce-adună în desaga-i poveri peste dureri,

Dar mai presus de astrele care privesc la nor

E-Acela care vede a tale frământări.



Lasă-L să-ţi lege rana

Lasă-L să-ţi ia povara

Lasă-l să-ţi dea IERTARE,

SPERANŢĂ

şi-ALINARE .







Eliza-Alina Mocean