Poezie Nu deschide-a ta ureche

Nu deschide-a ta ureche

La toate vorbele lumii

Că-amăgiri fără pereche

Te-or târî în sfera urii…

N-asculta de firea veche

Și de tatăl minciunii!



Nu da vina pe oricine

Pentru-a tale slăbiciuni.

Răstignește-te pe tine

Și renunță la minciuni...

În curând Domnul revine,

Să fii vrednic de cununi!



Stăpânește-ți a ta limbă

N-o lăsa în voia firii…

Firea veche nu se schimbă

Nici în urma răstignirii…

Însă omul nou se plimbă

Doar pe culmile iubirii!



Caută mai întâi de toate

Împărăția cea cerească

Și-n deplină libertate,

Hristos în tine să trăiască

Căci e Singurul ce poate

Sufletul să-ți mântuiască!



Nu deschide-a ta ureche

La șoapte lumești, haine

Și-amăgiri fără pereche

Ce-n suflet vor să se-anine.

De Cartea vieții, străveche

Să-ți fie dorințele pline!



Zaragoza 20/06/2012

de Ioan Hapca (Ionică)