Poezie Armura lui Dumnezeu

Tu pleci la luptă astăzi, cavalere,

Şi poate că ai temeri care dor

Dar, cu-ndrăzneală, Domnului Îi cere

Armura sfântă, care dă putere,

Şi-ai să sfârşeşti lupta biruitor.



Nu sângele şi carnea-ţi sunt vrăjmaşii

Ci-ai beznei veacului stăpânitori,

Dar tu, având în sfinţi înaintaşii,

Eşti echipat de Cel ce-ţi poartă paşii

Spre Ţara sfântă, dincolo de nori.



Având drept platoşă neprihănirea

Şi mijlocul cu adevăru-încins,

Nu vei ceda, nu te va-nvinge firea

Ci, credincios, îţi vei urma menirea,

Cea de învingător, nu de învins.



Cu râvna Veştii bune în picioare

Vei trece-obstacole de netrecut,

Iar când cel rău, în apriga-i turbare,

Va trage cu săgeţile-arzătoare

Vei fi imun sub al credinţei scut.



Ia, de asemeni, coiful mântuirii

Şi-n mână spada Duhului s-o ai,

Cuvântul sacru al Dumnezeirii

Care este esenţa nemuririi,

Şi intră în coloana pentru Rai.



Pleacă-ţi genunchii astăzi, cavalere,

Când pleci în bătălia pentru cer

Şi-n rugăciune cu-ndrăzneală cere

Armura sfântă, plină de putere,

Celui ce-i din vecii Armurier.



Amin

Vulcan, 5 sept. 2006