Poezie IN LINISTEA DIMINETII

N LINIŞTEA DIMINEŢII



Mă trezesc, Părinte, ziua-ncepe iar

Mi-ai mai dat viaţă, mi-ai mai dat un dar

Mi-ai mai dat odihnă; somnu-a fost uşor

Gata sunt să-ncep munca cu mult spor

Gata sunt de luptă în lumea durerii

Dar îmi dă imbold actul Învierii

Deschid Cartea Sfântă să primesc un sfat

Ce-mi va fi lumină pe drumu-ncurcat

Mă aplec în rugă să-ncep ziua bine

Vreau ca Duhul Tău să domnească-n mine

Vreau să ştie lumea că eşti Creatorul,

Că Tu poţi sfinţii inima şi dorul

Mărturie vie vreau să fiu oriunde

Pace ca la Tine nu găseşti niciunde.

Ieri m-ai însoţit, mi-ai fost adăpostul

O, ce rod bogat poate-aduce postul!

Şi la-pus de soare iar am observat

Cum din cursa vieţii iarăşi m-ai scăpat

Am văzut cum Harul m-a-nsoţit pe cale

Şi-am ajuns acasă-n aşternutul moale

Iar acum, în zori, gândul mi se-ndreaptă

Spre astrale zări să aud o şoaptă,

Să-Ţi aud îndemnul pentru ziua-ntreagă,

Să primesc reflecţii din Faţa Ta dragă,

Să am siguranţă că vei fi cu mine

Chiar de voi păşi prin teren cu mine.

Nu ştiu ce-mi aduc orele ce vin

Dar ştiu că Cel rău vrea să-mi dea venin

Dă-mi puteri din nou să-nving ispitirea,

Să rămân în sfere unde e iubirea

Dă-mi curaj şi azi să-nfrunt nepăsarea,

Să pot activa, să-Ţi cinstesc lucrarea

Vreau să spun de jertfa ce rodeşte pace,

Vreau să fiu supus, vreau să fac ce-Ţi place

Voi vesti în jur despre planu-Ţi mare,

Despre Înviere şi dulcea-Ţi chemare

Iar de voi vedea răni şi dezolare

Dă-mi cuvinte dulci să dau alinare.



****

M-am trezit, Părinte, liniştea-i deplină

Zorii dimineţii parcă mă animă

Mi-ai mai dat viaţă, mi-ai mai dat un dar

Iar mă duc cu gândul la tronul de Har,

Iar mă duc în lumea rece şi pustie

Dar mă duc cu Tine. O, ce bucurie!



18 August, 2006