Poezie Mi-e dor (8)

Mi-e dor de patria de sus

Mi-e dor de casa părintească

Mi-e dor de Domnul meu Isus

Mi-e dor de nunta-mpărătească.



Mi-e dor de aerul curat

Din zările de ametist,

Taborul binecuvântat

Unde odihna este Crist.



Mi-e dor de pacea din Sion

Cu scutul ei diamantin,

C-aici, în vale,-n Babilon

E doar văpaie şi venin.



Mi-e dor de aura din slavă

Ce din Cuvânt am cunoştinţă,

De dor mi-e inima bolnavă

După eterna locuinţă.



Mi-e dor să văd Edenul sfânt

Să mă desfăt în lunci divine,

Ieşind din cortul de pământ

Să zbor spre ţărmuri cristaline.



Mi-e dor de-a cerului splendoare

Mi-e dor de-a slavei contopire

De-a Mirelui îmbrăţişare

De moştenirea în iubire.



Mi-e dor de-al dragostei Izvor

De zorile ce n-or s-apună,

De Tatăl meu, atât mi-e dor,

Cât vorbe nu-s de-ajuns să spună!



Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor într-una

De Adevăr şi de Lumină,

Întregu-mi dor, pe totdeauna,

După cerescul Domn suspină!







3.09.2006