Poezie Când în amurg

Când în amurg, privesc spre cer Părinte,

O noua zi, realizez, s-a scurs...

Cu una-i mai puţin şi-s mai aproape

De-a fi cu Tine scumpul meu, Isus



Când ostenită, merg spre casă agale

Privesc cu dor spre cerul Tău senin

Şi nu ştiu de va mai fi un mâine

Dar pentru azi, Îţi mulţumesc deplin!



M-aplec umil în odăiţa-mi scundă

Şi-Ţi povestesc şi dulcele, şi-amarul

Căcu Tu-mi eşti prietenul cel mai de aproape

În viaţa aceasta-Mi esti Mărgăritarul!



Aşa o linişte îmi dai Iubite

Când stau în rugă şi Îţi povestesc...

Mă simt cuprins de-a Tale braţe sfinte

Şi o odihnă dulce acolo îmi găsesc.



Doar dorul numai mă mai chinuieşte

Dorul de-a fi pe veci nedespărţit, cu Tine,

C-aşa de dulce-i sfânta părtăşie,

Că o iubesc şi mi-o doresc Preasfinte!