Poezie E minunată aşteptarea

Ce minunată-i aşteptarea

convingerii că după ani

îngemănaţi cu ascultarea,

Vine-n sfârşit încoronarea,

Titanilor între titani.



A celor ne-nsemnaţi de lume,

Împinşi în văile tristeţii,

A celor ce-au primit un nume

şi-l poartă demn; Cei ce-au renume-

le de-a primi cununa vieţii.



Ce minunaţă-i aşteptarea

a celuia ce-n duhul ştie

că-şi va sfârşi în slăvi cărarea

Şi va străpunge depărtarea

când va veni Cel ce-o să vie.



Acel ce ştie să aştepte

şi-i credincios în ce aşteaptă

- nebâjbâind printre concepte

şi prin filozofii inepte -

Ci-şi ţine drept cărarea dreaptă.



Eu nu aştept încoronarea

cât îţi aştept Doamne venirea.

Privirile-mi scrutează zarea,

Ce minunaţă-i aşteptarea,

Chiar de-şi întârzie-mplinirea.



26 august 2006