Poezie Neprihănitelor simţiri

Neprihănitelor simţiri

Ce-n suflet mi-aţi crescut tăcute

Cu muguri albi de mulţumiri

În flori gingaşe de iubiri

Pe glia vechilor cucute,



Înveşmântate-n adorare

În voi e-o horă de fiori,

Adevărată sărbătoare,

Un strop de cer în închinare

Şi-o simfonie de viori!



În voi e zumzet de albină

Într-un concert înălţător,

E-un stup cu faguri de lumină

Adus din tainica grădină

A Veşnicului Ziditor.



În voi aprinse Creatorul

Exuberanţe îndrăzneţe!

În voi, Cristos Mântuitorul,

Şi-a deşertat din plin izvorul

De Adevăr şi frumuseţe!



Zvâcneşte-n voi un dor curat -

Dorul Miresei după Mire!

Veşmântul nou l-aţi îmbrăcat

Şi-n jertfa Lui v-aţi cununat

Întru eternă contopire!



Neprihănitelor simţiri

Vă port în pieptul meu mereu.

Din glia zilnicei trăiri

Duceţi prinos de mulţumiri,

Buchet de flori lui Dumnezeu.





August 18, 2006