Poezie …şi “lumea e o scenă”

Priviri fugare mă-nconjoară pe-ndelete,

Cuvinte dulci mă străpung cu ură-n suflet,

Minciuni adevărate m-atrag cu senzaţie,

Sfaturi amare şoptite printre buze

obediente ale unui rânjet binevoitor

mă vâră delicat într-un coşmar blând.

Întrebări ce-şi aşteaptă răspunsurile goale

de orice informaţie,

minţi goale şi vorbe pline

o iau înaintea minţilor pline şi a vorbelor goale.

Clişee pline de înţeles şi

Mesaje clare, de nepătruns.

Inimi goale, burţi pline,

vieţi goale ce dau sens unor buzunare pline

îmbrăţişate perfect de braţe ameninţătoare

Supravegheate atent de priviri inocente de copii răi.



Mă ţin de-un pai pe marginea hăului.



Unde-o fi dramaturgul care a scris piesa?

Dar oare în afara scenei, lumea să fie altfel?