Poezie TACEREA

Peste ]ntinderea divin[ =i bogat[,

Acolo unde Tat[l, st[ pe tron.

Se a=ternuse o t[cere-n dat[.

C`nd printre }ngerii se-auzi un zvon.



Un glas de Dumnezeu str[b[tu-cerul.

+i r[suna puternic printre ]ngeri!

"Cine va merge s[ salveze om

De la p[cat =i-al lumilor pl[ceri?



Nu vreau ca cerul fără om să fie!

Căci l-am creat atât de minunat

Până când în păcat căzu!... urgie!...

A=a-ncepu-ta lumea de păcat.



Iubesc Eu omul ca pe Fiul meu

Şi vreau s-ajungă iar în nemurire.

Doresc să îl salvez din tot cei greu

Şi să trăiască o viaţă-n fericire!...



O, cât de mare s-a făcut tăcerea!...

Când glasul de Stăpân s-a auzit!

Nimenea, nu scotea o vorbă,

Tot cerul la-ntrebare a amuţit.



Parcă se stinse glasul cel de îngeri

au amuţit din veselia lor,

Cum? Să lăsăm noi slava cea din ceruri?

Să mergem pe pământul morţilor?



Dar dintr-o dată s-a-ntrerupt tăcerea!

Când vocea unui Prinţ s-a auzit

- Iată-mă, Tată vin să-|i ]mplinesc voia

Eu mă supun la planul Tău smerit.



+i dintr-o lini=te deplin[ }ngereasc[

Al sfiinilor r[ma=i f[r[ cuvinte,

Ca ]ntr-un cor, din patria cereasc[

R[sun-au, mii de tonuri, contopite!...



- Cum? Tu un Prin din sl[vile prea-nalte!

Vrei s[ cobori ]n lumea de p[cat?

Vrei să tr[ie=ti ca muritor ]n toate?

S[ la=i Tu cerul pentru-n vinovat?



Acel ce-ai cheile împărăţiei;

+i slava cerului te ]nconjoar[.

Renuni la ea? s[ ia-i jugul robiei?

Pentru un om creat odineoar[?

*

Dar mai presus de toată strălucirea

Ce i-a fost dat[-acolo ]n m[rire.

Mai sus de toate, fost-a ascultarea!...

S-a umilit =i-a cobor`t din str[lucire.



IntrIntra-ta cel Nemuritor în moarte!

Povoara omeniri El o poart[.

Necazul, suferina, i-a fost frate.

}n toate, El, iubirea şi-o arată.



Adusa Domnul vestea mântuirii

Şi-mparte din mesajul Său divin

El r[sp`nde=te-o rază a iubirii;

La cel ce vrea să fie pelegrin.



Vorbe=te despre ţara ce-a măreaţă

Ce n-are asemănare pe p[m`nt

În viaţa unui om f[r[ speran[

Care se stinge aici purtat de v`nt.



+i tot vorbind de patria divin[,

Acel ce orbilor le-a dat vedere!

Cobor`-ndat[-n tainica gr[din[.

Rug`ndu-se acolo, cu putere.



Dar cei din frunte ce purtau un nume!

L-au condamnat ne-vinovat la moarte.

"Mai bine-un om pentru o naiune;

A=a s-a ]nt`mplat, cum scrie-n carte.



Iubitul meu te-ntreabă astăzi Domnul

"N-ai vrea cu El în cer ca să trăieşti?

"N-ai vrea să-l ai şi tu pe Salvatorul?

S[ poi ajunge-n sl[vile cere=ti?



Întoarce-te acum până se poate,

Predă-i viaţa, Celui ve=nic sfânt.

Şi vei avea de veşnicie parte,

Cu-Acel ce-a fost o vreme pe pământ..



4-15-2003gl