Poezie Foc divin

În viaţa mea - cădelniţă cu fum -

Erau tăciuni, dar foc de niciun fel.

Ceva scântei, întemniţate-n scrum,

Mocneau învinse-n șuier subţirel.



Dar un tăciune din ceresc altar,

(Tăciunele din viziunea lui Isaia?)

S-a pogorât în mine plin de har

Şi-n suflet izbucnit-a vâlvătaia.



Din crângul firii vechi, scaieţi lumeşti

Ard în văpaie. Fapte vinovate,

Păgâne vreascuri, gânduri pământeşti,

Dispar în focul dragostei curate.



Un foc divin de-a pururi m-a pătruns

Topind povara grea de neştiinţă,

De răzvrătire şi păcat ascuns,

Statornicind un spirit de căinţă.



Iar din cenuşă, altă viaţă-nvie,

Ca pasărea măiastră din poveste!

Şi-n ea se naşte-un dor de veşnicie

Colindător spre sferele celeste...



M-am pomenit că ard necontenit.

Ard pentru cer cu flăcări luminoase!

Mirate beznele s-au risipit

Şi-n vatra inimii a nou miroase!



Miroase a azimi duhovniceşti

Miroase-a jertfă nouă de-nchinare

Tămâia vie-a faptelor cereşti

Se-nalţă din sfinţitele altare.



Arzi, focule, şi umple-mi cădelniţa cu jar!

Rămână-n flăcări lutul pătimaş,

Ca Sfântul Duh de viaţă şi de har

Să-şi facă-n mine strălucit sălaş.





August 14, 2006