Poezie Tu, vino după Mine

Purtam în suflet apăsarea

Îngrijorărilor meschine

Ca Petru, ce-l robise marea!

Şi-am auzit şi eu chemarea

Tu, vino după Mine!



Credeam în sacrosantul "eu"

Şi îl hrăneam cum se cuvine:

Cu amăgiri de Fariseu!

Şi-am auzit un nou Credeu

Tu, vino după Mine!



Slujeam cu patimă şi-avânt

Ca Levi, pajurii străine...

Visam comoară pe pământ

Când m-ai chemat cu blând cuvânt

Tu, vino după Mine!



Avid trudeam ca şi bogatul

Hambarele să-mi fie pline.

Dar într-o zi, Tu, Împăratul,

Ţi-ai proclamat dezideratul

Tu, vino după Mine!



Am rătăcit fără compas

Pe-ntunecate serpentine.

Şi-acolo-n zbuciumat popas

Ţi-am auzit suavul glas

Tu, vino după Mine!



Păşind spre Templu cu alai

Mă minunam de-a lui lumine!

Dar Tu, Odrasla lui Işai

Şi-atunci cu zâmbet mă chemai

Tu, vino după Mine!



Îl văd pe Iuda în Grădină

Cum se plecă să Ţi se-nchine.

Privind în ochii-i de felină

Aud un glas fără de vină

Tu, vino după Mine!



Priveam în curte, la Gabata,

Înfierbântările vermine.

Urla cu-nverşunare gloata!

Pe buze murmurul oftat-a

Tu, vino după Mine!



De sus, de pe-al Golgotei pisc

Sângele curs-a în rovine!

La cruce, unde s-a deschis

Izvor de Har, aud ca-n vis

Tu, vino după Mine!



Cu-atâta dragoste m-ai uns,

Mi-s calele inimii pline!

Isus, tezaur nepătruns,

Fiinţa-mi toată-Ţi dă răspuns:

Vin, Doamne, după Tine.





August 10, 2006