Poezie Prezenta Ta...

PREZENŢA TA...



Prezenţa Ta, O, scumpe Tată

Îmi face inima voioasă,

Ea cântă - că-i înviorată,

Posedă tihna mult visată

E-o stare dulce şi duioasă.



A Ta prezenţă mi-e lumină

Ce zilnic paşii mi-i ghidează

În lumea rece şi străină,

În lumea cu atâta tină

Mă mustră şi mă-mbărbătează.



Prezenţa Ta îmi dă tărie

Să rabd ofensele tăcut,

Să pot visa la-mpărăţie,

Să stau mereu în curăţie

Să pot sfârşi ce-am început.



De-ar fi s-o pierd aş fi pierdut

Aş fi doar humă fără vlagă

M-aş scufunda-n necunoscut

Şi aş uita că în trecut

Mi-a dat lumină Faţa-Ţi dragă...



Dar Tu eşti bun, rămâi în mine

Chiar de Te supăr uneori

Mă-nveţi mereu ce este bine,

Să mă abat din căi străine,

Să-i iert pe-ai mei prigonitori.



Oriunde-aş merge mă-nsoţeşti

Şi mă ridici dintr-o cădere,

Îmi dai din bucurii cereşti

Şi-ntotdeauna mă iubeşti

Şi mă păzeşti de decădere.



Prezenţa Ta a dus poporul

Dinspre Egipt înspre Canaan

Ei au văzut focul şi norul,

Se-ndepărtau de-asupritorul,

Se-apropiau de Iordan...



Şi tot la fel mă va conduce

Pe mine, robul Tău supus

Chiar când m-apasă greaua cruce

Mă întăreşte s-o pot duce

Până sosesc Acolo Sus.



Şi-apoi, sosit în sfântul Plai

În gloria ce nu apune

Voi fi pe veci cu Tine-n Rai

Te voi cinsti cu-n dulce grai

Şi Îţi voi da închinăciune.



August/2006