Poezie Frăţie falsă (1)

Noi amândoi: "fraţi", dar ciudată-i frăţia

Ce viaţa ne-o poartă în chip felurit;

Eu merg pe-o cărare, tu-ţi pierzi vrednicia,

Mergând pe alături, cu-un drum rătăcit.

Ţi-e patima Templul şi-ţi toarnă venin,

Mi-e Templul locaşul în care mă-nchin.

Ţi-e viaţa o noapte, cu spaime şi furi,

Mi-e inima plină de zori şi Scripturi.

Tu taina n-o "frângi", chinuindu-ţi trăirea,

Eu cerul întreb şi-adevăr mi-e iubirea.

Tu nu vrei răspunsuri, te-nveţi cu puţin,

"Acum şi aici" ţi-e menirea.

Eu spus-am de mult: "M-ai găsit, Sol divin,

Sunt gata să-mi dai nemurirea".

Frăţia-i un nume, un dar de-mprumut,

Când alta ne este trăirea;

De n-avem în vine ceresc conţinut,

Trăi-vom curând despărţirea.



1980, Paşcani