Poezie De n-ar fi fost Isus

Viaţa mea era o biată barcă

Bătută de ai mării asmodei!

Talazuri o loveau, ca nişte zmei,

Dar când veni Isus la cârma ei

O navigă spre-a mântuirii arcă.



Şi azi aş fi o lotcă fără cârmă

De n-ar fi fost Isus salvarea mea!

Fără busolă, hartă, rază, stea,

Să mă călăuzească-n noaptea grea

Aş fi pierit în valuri fără urmă!



De n-ar fi fost Isus cu mână-ntinsă

Să-mi dăruiască pacea în talaz,

Al rugăciunii jar să-l ţie treaz,

Amare ploi să-mi şteargă pe obraz

Aş fi răpus de-o jale necuprinsă!



De n-ar fi fost Isus aprinsul far

Să-mi lumineze calea prin furtuni

Aş fi epavă, scândură-n genuni,

Ecou purtat pe-aripa altei lumi

Cutreierând al morţii nehotar!



De n-ar fi fost Isus prezenţă dulce

Cu mine, viu, alăturea la pupă

Veghind ca vântul vela să n-o rupă,

Umplând mereu a mângâierii cupă,

N-aş fi-nţeles iubirea de la cruce!



Dar Salvatorul meu Cristos Isus

Veni cu harul Sau în viaţa mea!

Nu mă mai tem că mă voi scufunda!

Bărcuţa mică, sigură pe ea,

Se-ndreaptă-acum spre patria de sus.





8.03.2006