Poezie Apel către Israel

Veniţi la Mine, oi din Israel

Eu vă sunt Uşa, Calea şi Păstorul

Eu, numai Eu sunt oaza în pustie

Întoarceţi-vă azi cu bucurie

Eu sunt Sabatul, Legea şi Izvorul

Sunt cel trimes la voi, Emanuel.



Vino acasă, turmă rătăcită,

La sânul Meu e-odihnă necurmată...

Tu M-ai respins, M-ai dat la moarte, însă,

Sub coasta Mea de suliţă străpunsă

Bate şi azi o inimă de Tată!

De ce te zbaţi în chin, nefericită?



Veniţi la Mine, Scutul vost etern

Destul v-a-mprăştiat în lume leul

V-a urmărit şi v-a pândit într-una

V-a jefuit şi zestrea, şi cununa!

Dintotdeauna Eu sunt Dumnezeul

Ce vă binecuvânt, dar vă şi cern!



Vino acasă, turmă sfâşiată,

De două mii de ani trăieşti în noapte!

Aruncă-mi-te-n braţe cu elan

Şi-n car de foc spre-un veşnic Canaan

Te voi hrăni cu miere şi cu lapte

Tămăduindu-ţi rana blestemată!



Vino, Israele, primeşte chezăşia

Că Domnul tău te iartă, te primeşte!

El pentru tine dă mulţimi de neamuri

Dar slava ta, să-nvie iar pe ramuri,

În sac şi pocăinţă te smereşte

Naintea Regelui - Yeshua Ha'Mashiah.



Vino acasă, fiu rătăcitor,

Te-aşteaptă Tatăl cu ospăţ de nuntă!

În Casa Lui e cânt şi veselie

E Pâine din belşug şi Apă vie

Aleargă din mizeria ta cruntă

La veşnicul izvor curăţitor.



Precum odinioară Mardoheu

Din pulbere fu înălţat la fală,

De vei pricepe ceasul tău suprem

Zicând: "Pe Cel crucificat Îl vrem"

Atâtea binecuvântări vor da năvală

Căci nu vei mai fugi de Dumnezeu!



Vino acasă, Tatăl te iubeşte

Popor ales, dar tare la cerbice!

E ţarina-n sezon de secerare

Când Mă voi pogorî spre judecare

Îmi voi stârni ale mâniei bice

Cât este Har, Israele, grăbeşte!