Poezie Mila voiesc

Mila voiesc



Cineva intindea mana lui

Si ochii lui sclipeau la vederea mea

M-am uitat si mintea-mi lucra

Si inima ma indemna : ajuta!





Era cel cazut intre talhari

Eram sigur de asta

Omul era plin de rani

Trupul inca-i mai sangera.





Am fugit la primul crestin

Ce locuia la doua case de mine

Si-am strigat : Vecine!

Cineva-i jos in tarana

Vino sa-l luam in masina.





Stii ce , auzii glasul lui ragusit,

Masina-i curata si-i aranjata

Strainul de care-mi vorbesti

E murdar si miroase,

Lasa-l sa se-ndure altii de el.





La alte doua case de mine

statea un alt frate al meu

Batui disperat la usa-i frumoasa

Cautand ajutor pentru cel cazut pe drumul murdar





Nu pot sa te-ajut fratele meu

Acum ma rugam si citeam.

Dar oare strainul cei jos

Il are pe Domnul Cristos?





Si fugii disperat si trist

la alt frate din colt

Batand cu-amar la usa din strada,

si-mi raspunse duios:





Cred ca-i intelept si frumos

Scumpul meu frate-n Cristos

Sa vorbim comitetului nost'

Poate-l ajuta cu ceva ,poate-i milos.





Iesii disperat si ma uita-i spre strain

Sa vad daca-i acolo unde-l lasa-i.

Si vazui un Om aplecat peste el,

Era o minune : Cineva-l luase pe brate





Strainul imi zise:

L-am pus la usa ta sa-l ajuti !

Ochimi lacrimau si plangeau,

si inima-n piept se zbatea si plangea,

Si o vocemi spunea: Mila Voiesc!





S Ioanas