Poezie Drumul spre cer

Drumul spre cer



Eram la capatul drumului

Gustasem din toate izvoarele tulburi,

Si gura si inima imi erau amare,

Eram flamand dupa ape usoare,

Si nu gasiam drumul cel Bun.





Am privit la stele

Si-aveau ceva ce-mi vorbeau

Stralucirea lor arata spre alte sfere,

Am privit la ocean,la mari,

Imensitatea lor arata spre alte culmi.





Si-atunci din intortocheatele cai ale vietii

O strafulgerare de lumina se ivi,

Si umplu intreaga mea fiinta,

Se duse gustul amar si foamea

Da! Gasisem salvarea





Se vad doua urme

Si spini si pietrii,

Ce-ti intra-n calcaie,

Si lacrimi si sange,

Sudoare si-o cruce.





Ridica-i privirea in sus

Si-ntrebai pe unul din drum

Cine-i acela de sus

Spanzurat intre cer si pamant





Este Isus,Lumina de sus

Imparatul, Stapanul si Domnul,

Acum pricepui , caci gustul dulceag,

Lumina si pacea sunt de la El,

Slavitul meu Miel,

El este drumul spre cer.





S IOANAS