Poezie Floare de colț

Floare de colț



Trista tăcere a sufletului, ascunde

tulburarea minții, de gândurile sumbre.

Ființa mea-i calvarul și suferința Ta;

Păcatele mele, Te-au pus pe crucea grea.

Azi Te-am regăsit, chiar de e apus.

Plecat, smerit, din ochi curg perle:

lacrimile de fericire ale inimii mele.

Doamne, sunt o străină-n lume,

din tot ce este jos, nimic nu-mi aparține;

Om păcătos, pribeag prin dune în deșert...

Coboară-n viața mea prin Duhul Tău cel Sfânt,

Păstor iubit! Condu-mă iar pe câmpul înflorit,

răcorește-mă-n spuma albă de izvor.

Să alergăm pe-ale plaiurilor din ponor;

Să strig cât pot de tare: "Isuse, Te ador!"

Să repete natura, prin vocea din ecou.



În glas, simt oboseala, în piept, zbucium și dor

să Te reîntâlnesc, când vei veni pe nor.

La poale de munte, să vorbim amândoi,

să ne petreacă apusul, să stăm până în zori;

Soarele să ne învăluie în roșie mahramă,

la picioarele-Ți sfinte s-aștern a mea viață,

și gândurile ce-nmuguresc, ca pomii în livezi.

Dragostea mea pentru Tine, în roua zorilor s-o vezi.

Sunt un vulcan în clocot, cu mii de cutremure;

Vreau lava să iasă, s-o vadă întreaga lume.

Ca un ocean fără maluri să curgă...

În valul clocotind, să cânt pe-o undă;

Vântul să-l poarte, prin locuri necunoscute,

furtunile să-l împrăștie, prin locuri nevăzute;

Să știe întreg pământ și zare...

Când Tu Ești lângă mine, - E zi de sărbătoare.



Sunt floare aleasă, rară în lume.

Viața mi-o petrec prin nișele de stâncă.

Ies la lumină-mbrăcată-n petale brodate,

tivită cu fir din raze de lumină;

Sunt floare aleasă de Fiu de Împărat,

ce viața Şi-a dat-o; m-a răscumpărat.

M-a pus pe stâncă, la sfântul adăpost.

Lumină-mi dă și apă când mi-e greu.

De sus din astre, mă veghează Grădinarul meu.

Pentru El, sunt floarea de colţ rară, gingașă

de mâna Lui Preasfântă, cu drag aleasă.

Îl răsplătesc pentru ocrotirea Lui:

Parfumul meu ales, prin rugă, trimit Cerului,

să-L înmiresmeze; trimit izul credinței mele,

pe arcuș de violină, să urce către stele.

Mulțumiri că m-ai sădit în grădina Ta,

în locul cel mai sigur, pentru a mă salva.



Am mare preț în ochii Tăi - Doamne.

Adăpostită bine, în locul umbros de Tine,

udată zilnic de un firicel de izvor cu iubire,

ce se prelinge pe roca de soare încinsă.

Sunt floarea de colț, ascunsă-n a Ta stâncă;

M-ai ridicat; de mine Isuse, Te-ai îndurat.

Isuse cât de bun ai fost... m-ai salvat

deși Te-am supărat mult, și nu am meritat.

Mă ascund în tăcere, caut printre suspine

în inimă, într-un colț, fărâme de iubire,

ce încă fumegă Isuse, pentru Tine.

Toarnă Uleiul Tău Sfânt, flacăra aprinde,

mucul iubirii nu-l stinge...

Înflăcărează - Dragostea dintâi,

să pot fii pregătită, atunci când ai să vii;

Să cânt și eu cu îngerii - ODA ÎNVINGERII.