Poezie CAND DESCHIZI MAINILE...

CÂND DESCHIZI MÂINILE...



"Îţi deschizi mâna şi saturi după

dorinţă tot ce are viaţă."

(Psalmul 145:16)

*****************************

Când deschizi mâinile Tale

Minuni mari se-nfăptuiesc

O, Părinte-al veşniciei

Te ador şi te cinstesc

Eşti izvorul de iubire,

Eşti izvorul nesecat

De la Tine vine Harul

Într-o lume de păcat.



Când deschis-ai, Tată, braţul

Apărut-au sori şi stele

Galaxii fără de număr

Ce-s grupate în inele

Universu-ţi aparţine

Eşti Stăpânul absolut

Eşti deasupra şi de spirit

Eşti deasupra şi de lut.



Când deschis e braţul sfânt

Se deschid uşi ferecate

Lanţurile-s sfărâmate,

Sufletele-s fermecate,

Nimicită e puterea

Celui ce Te denigrează

Să-Ţi aducă blasfemie

Nicidecum nu mai cutează.



Pe căzuţii răzvrătiţi

Cine-i scoate din pierzare?

Dragostea nemărginită,

Mâna Ta mântuitoare

Ea hrăneşte pe flămând

Din gostoasele bucate,

Ea calmează uraganul

Mărilor învolburate,



Ea se luptă cu duşmanii

Care vor să ne doboare

Ea duios ne-mbrăţişează

Când lăuntrul tot ne doare

Ne arată calea dreaptă,

Calea-ngustă spre Cetate

Ne ridică apăsarea

Stării de singurătate.



Când un suflet a ajuns

O epavă în adâncuri

Braţul ce-a făcut Pământul

Cu verdeaţă şi cu crânguri

Îl înalţă la lumină

Dându-i iar speranţă vie,

Dându-i iar asigurare,

Dându-i dor de veşnicie.



Îţi deschizi mâna şi saturi

Dup-a Ta sfântă dorinţă

Pe acei ce te urmează

Cu elan şi pocăinţă

Te cinstim Părinte bun

Că ne dai pâinea vieţii

Să putem călători

Spre Limanul Frumuseţii.



13 Iulie, 2006