Poezie Toxic Bazar

Mai drepte, mai strâmbe, cărările vieţii

Se-ndreaptă, de veacuri, spre vechiul bazar.

Aici se adună şi azi târgoveţii,

Sunându-şi, cu fală, arginţii-n şerpar.



Tarabe imense expun la vânzare

Eresuri bizare, canoane pustii,

Ghiciri, superstiţii înfiorătoare

Şi albe sau negre sau sure magii.



E lumea avidă de taine păgâne,

De coduri secrete, mistere adânci,

E marfa ce trece, nimic nu rămâne,

Aici se înghesuie lumea pe brânci.



Grăbiţi, ei îşi dau pe otravă arginţii

Deşi în piaţă, la alt galantar,

În pacea deplină ce-o au numai sfinţii,

Se-acordă iertarea venind din Calvar.



La masa iertării se dă-n dar viaţa,

Căci preţul de Domnul Isus e plătit

Dar lumea nu vine, deşi-i plină piaţa,

Şi timpul se scurge, şi e pe sfârşit.



Ce triste imagini, ce mare durere

Când vezi cum se-ndreaptă mulţimea spre rău

Găsind în otravă a vieţii plăcere,

Plătind chiar biletul spre-al iadului hău.



Aruncă îndată, amice, otrava

Şi vino la masa iertării acum,

Te-aşteaptă cununa vieţii şi slava,

Păşeşte spre viaţă pe-al cerului drum.



A harului uşă e încă deschisă,

Ascultă chemarea din dulcele glas,

Primeşte în dar mântuirea promisă

Făcând către Domnul întâiul tău pas.



Mai drepte, mai strâmbe, cărările vieţii

Se-ndreaptă, de veacuri, spre-acelaşi bazar,

Ignoră, amice, oferta pieţei

Şi vino la masa divinului har.



Amin

Vulcan, 5 iulie 2006