Poezie Onisim (1)

Stand in temnita in lipsuri

Pavel si cu Timotei

Nu se plang de starea-n care

Au ajuns acuma ei,



Caci privesc dincol de ziduri

Si se roaga cu acei

Care-s liberi, cari pot duce

Crucea altfel decat ei,



Si se bucura si-acolo

De credinta ce-i in alti

Caci din Dumnezeu el are

Acea dragoste de frati



Si nu cere prin scrisoarea

Ce-o trimite lui Filimon

Haine, bani sau de mancare

Ci-l roaga staruitor...



Ca sa isi arate-n fapte

Credinta ce-o poarta-n el

Si pe Onisim degraba

Sa-l primeasca iar la el



Dar nu ca pe un rob anume

Ci ca frate, in Hristos

Caci iertarea nu de sila-

Ne-a adus-o-n dar Cristos



Vina noastra-a fost luata

Si purtata de Acel

Ce-a urcat odat Golgota

Si-a fost pentru jertfa Miel!



Mi se-mparte-acum privirea

La doua tablouri mari

Onisim, nascut in lanturi

Si-acel om dintre talhari



Care a ajuns la Hanul

Dumnezeului cel viu

Numai cand samariteanul

La zarit n-acel pustiu



Si l-a dus la siguranta

Acelui hangiu ravnos

Caci stia ca de acolo

Va rodi tot mai frumos...



Cat-asemanare-n fapte

Cata grija pentru frati,

Cata daruire-n slujba,

Fratilor, nu dormitati!



Este timpu-ajutorarii

Sa ridicam toti cazutii

Hanu-i pregatit de Domnul

Sa ravnim sa fim cu sfintii!



Strange-ti lanturile care

Au cedat de-alungul vremii

Si prin partasii cu totii

Sa veghiem ca-i miezul noptii



Sa fie o unitate

Intre mari si intre mici

O dragoste fara preget

O iubire ca-ntre sfinti



Daca ti-a gresit, il iarta

Nu mai cere socoteala

Pentru Onisim, el, Pavel

Ia asupra-si cheltuiala



Pentru noi a fost platita

Vina toata la Calvar

Sa iertam caci noi, iertarea

Am primit-o toti in dar



Sa ne pregatim cu totii

Sa plecam, ca Domnul vine

Sa traim in unitate

Si cu candelele pline...



Sa fim una-n duh si-n fapta

Sa fim una in Cristos

Ca la sunetul trambitei

Sa nu fie nimeni jos



AMIN