Poezie Calcă pe urmele mele

Cercetând,

găsesc în Scriptură

viaţa Ta, Isuse, fără pată, sfântă, senină.

Ruptă o vreme din slavă

în lumea de ură,

ea-i dragoste pură,

Adevăr şi Cale divină.

Straiul Tău e lumină.

Sângele Tău ce-a curs pe Calvar

mai fierbinte ca focul din lavă

e izvor de iertare şi har.

Trupul Tău, mistuit pe altar,

Jertfă de Sine,

e azi pentru mine,

Isuse,

exemplu pe cale, putere şi Pâine.

E singura-mi punte, speranţă şi sprijin

în ziua de mâine.

Doamne, Tu eşti Viţa cerească

ce dai sevă

mlădiţei.

O susţii, mereu să rodească.

Eşti Păstorul cel Bun ce dai hrană

oiţei.

O duci la păşuni,

la izvoare,

când şchiopătează o duci în spinare,

o vindeci de rană

şi-o ajuţi părinteşte să crească.

Tu eşti Calea ce duce la viaţă,

eşti farmecul vieţii,

eşti Viaţa,

Luceafărul strălucitor al dimineţii,

Raza fierbinte din cer ce topeşte

pravila gheţii

din adâncul fiinţei nenăscute din Duh,

a necredinţei şi ceţii

şi-atâtor îndoieli ce-n suflet se cern.

Eşti Adevăr absolut şi etern!

Eşti Uşa veşniciei.

Nimeni nu vine la Tatăl

decât prin Tine,

dar uşa-i deschisă pentru oricine

ce-i rob silniciei!

Tu, Doamne, eşti plin de-ndurare,

eşti minunat.

Faţa Ta e zâmbet de stele!

Ochii Tăi,

mărgeane pictate de sfinte,

divine penele,

ochii Tăi fără vină

ce lacrimi amare-au vărsat

atunci, pe pământ,

în Grădină,

azi privesc cu blândeţe

spre mine

şi-n cuvânt nerostit,

dar în taină simţit,

mă îndeamnă duios:

"Urmaşul Meu, fii tare, fii sfânt,

fii un rob credincios,

fii în noapte făclie,

ucenic neclintit!

Cât mai eşti pe pământ

fii epistolă vie!

Iar pe drumul spinos

printre inimi rebele

tu, cu pas luminos,

Calcă pe urmele Mele".



Cercetând,

găsesc în Cuvânt

viaţa multor martiri

credincioşi.

Plini de Duhul Tău Sfânt,

sub a lumii priviri,

ei au dus bucuroşi

Vestea Bună.

Împreună au stat la bine şi rău

şi-au luptat ne-nfricaţi

spre cunună.

Zi de zi,

pas cu pas,

înainte au mers

prin prigoane, prin flăcări şi lanţuri.

Exemplar dedicaţi

în urgii au rămas

slujitori devotaţi,

neclintiţi.

Pentru noi pilda lor,

urma lor de neşters,

paşii lor neobosiţi

ce ades au călcat

în văpăi, prin noroaie şi şanţuri -

sunt monede de-argint,

e o zestre!

Într-o lume vrăjmașă,

Ostilă,

într-o lume vicleană

şi laşă

printre fiare lipsite de milă,

găsesc în Cuvânt nişte oameni

ce-au fost torţe vii,

ispravnici

plini de credinţă şi darnici,

către ceruri

ferestre.

Ei îmi sunt bravi eroi

care-n veacul lor greu

au trudit,

s-au jertfit,

să transmită curat Adevărul la noi!

Iar acum în belşug

mă întreb umilit:

Doamne, ce fel de rob sunt eu?

Cât e dragostea mea?

Pus acum pe cântar

oare-s greu sau uşor?

Doamne, gândind, mă prinde-un fior!

Privesc prin Cuvânt la Apostolul Pavel

dârz, ne-nfricat ca un leu.

Smuls din constrângerea dogmei

şi-a humii

Duhul Sfânt l-a aprins

Harul Tău l-a cuprins

transformându-l în aurul lumii!

Peste tot predicând

pentru Tine pledând

în pieţe, amfiteatre, în Templu.

Cu fraţii plângând,

semănând, îndemnând,

tuturor dându-se sfânt exemplu.

Privind cât de mare e holda,

câmpiile lumii cât de-ntinse

şi pline,

el, din dragoste pentru Tine,

dăruit pe altarul slujirii

cu puteri şi speranţe nestinse

s-a topit în jertfă şi rugă

punând iadul pe fugă

şi-aşteptând cu răbdare recolta.

Glasul lui,

ca o trompetă de-argint,

ecou prin lung labirint

străbate prin timp -

sfat părintesc, preţios,

adresându-se mie.

L-aud ieşind prin zăbrele

din temniţa rece, din grota din Roma

şi-i simt în suflet aroma:

"Copilul meu în Cristos

Calcă pe urmele mele"!



Doamne şi eu,

zi de zi

meditând la Cuvânt, la Scriptură,

vreau cu toată fiinţa

cu-ntreaga-mi făptură

să fiu altora pildă de viaţă.

Dându-mi toată silinţa,

îmbrăcat în tunică de har

să fiu far,

lumină în nopţi furtunoase şi grele.

Oricui

printr-un trai curat,

luminos,

să pot spune smerit, curajos

înţeleapta povaţă:

"Întrucât şi eu

calc pe urmele lui Cristos,

creştine, prietene, fiule,

Calcă pe urmele mele".