Poezie PRIZONIERA

Am fost candva o prizoniera



In lumea rea si blestemata



Si dulcea libertate o cautam speriata



Cu inima ranita si daramata











Priveam pierduta in zarea albastra



Prin ochii intregii omeniri



Vedeam doar ura,moarte si nesiguranta



Si nu aveam speranta sa mai incep o noua viata











Eram prizoniera in propria-mi celula



Si tot in jurul meu era de huma



Celula rece,umeda si intunecata



In care era inchisa o inima uitata !











Nu mai aveam speranta de scapare



Caci cui ii pasa de un om ce moare ?



Printre atatea milearde de cadavre



Puteam sa fiu si eu o veche floare.











Dar chiar atunci cand ma credeam pierduta



O Mana Tare m-a luat de jos



Si mia vorbit duios : "Tu nu esti parasita"



Caci Eu te-am luat pe Brate , Eu Christos !











Te-am scris in Palmea Mea cu semn de cuie,



Sa fii a Mea,sa nu mai ratacesti



Caci te-am ales sa fii lumina in lume



Si langa Mine in cer sa locuiesti !











Am inteles atunci ca libertatea



Este mai dulce decat eu credeam



Ca sunt rascumparata cu un pret de sange



De Regele Iubirii ce m-a condus la Han.











Si rana mare din infrangeri



A fost legata de Isus



S-a terminat durerea grea ce m-a strapuns



Am renascut pentru a trai cu Cel de Sus.











Viata mea de prizoniera



Sa sfarsit,caci m-a salvat



Salvatorul omenirii pe deplin m-a eliberat



Din lanturile grele de pacat.











Acum imi arde in piept un dor nespus



Cel mai arzator dor,de a fi cu Isus



Caci pe pamant nici o fericire nu-i,



Decat aceea de a fi,PRIZONIERA IUBIRII LUI !!!











Adela v.!