Poezie Rugă (22)

O Tată,

Poţi Tu vedea ceea ce este dincolo de ceea ce se vede?

Poţi Tu simţi ceea ce nu pot exprima ci doar trăi şi simţi?

Poţi Tu cel mai de aproape să acoperi dorul lucrurilor de departe?

Poţi Tu înţelege sentimente pe care le trăieşte inima mea

Dar pe care nu le inţeleg?

Tu acel care ai zis: "pot totul",

Poţi aşa cum ai transformat apele amare in ape dulci,

Acel care ai vindecat

Şi ai adus înapoi oameni din cel mai îndepartat

şi întunecat loc al pământului: moartea

Să aduci aproape oamenii de care mi-e dor,

După care tânjesc atat de mult ...

Şi pe care nu îi pot aduce cu forţele mele

Sau cu înţelepciunea sau cu voinţa mea

oameni care de departe ce sunt depasesc logica omenească de a fi aduşi aproape.

Doamne Isuse,

Tu eşti acea speranţă care nu se stinge niciodată.

Şi oricât de departe am merge, Tu poţi veni langă noi.

Dulce Isus, Tu singurul vezi, simţi, înţelegi, transformi,

Lucruri pe care nu le poate nimeni inţelege.

Tu stancă-n valuri da, tu poţi...

De aceea mă aşez liniştită în braţele tale

Şi întâmpin fiecare nouă zi cu încredere,

Aşteptându-i împlinirea.