Poezie Ma las condus...

MĂ LAS CONDUS...



Mă las condus de Tine, iubitul meu Isus

Căci pace şi lumină în viaţă mi-ai adus

Mi-eşti călăuză sfântă în drumul spre răsplată

Prin jertfa de la cruce osânda mi-e spălată.



Mă las condus de Tine pe drumul veşniciei

Tu m-ai primit cu drag în şcoala vredniciei

M-ai învăţat doar lucruri ce-aduc înviorare

M-ai învăţat să-nving şi-o cruntă disperare,



M-ai învăţat ce-i viaţa de trainice-mpliniri

Şi cum să rabd ocară, necaz şi prigoniri

Sunt ucenicul Tău, cu patos te urmez

Din crucea ce mi-e dată nimic nu-ndepărtez.



Eşti Calea ce mă duce la Tatăl Creator

Numai cu Tine pot să am un veşnic viitor

Sunt fericit c-am acceptat să vin la Tine

Al Tău Cuvânt sublim e pentru suflet pâine.



Eşti Adevărul absoult; Tu vii din infinit

Cu Tine orice om dă trai neprihănit

Te voi sluji pe veci cu multă consacrare

Şi voi vesti la toţi despre a ta-ndurare.



Eşti Far ce dă lumină căzutului din drum

Şi celui derutat de-al lumii negru fum

Tu scoţi din groapa morţii un suflet disperat

Şi-i dai credinţă vie şi-i dai un gând curat.



Mă las condus de Tine, nici nu privesc ’napoi

La brazdele adânci să tragem amândoi

Povara nu e grea când eşti la jug cu mine

Prezenţa Ta slăvită mă-ncântă, mă susţine.



Iar la sfârşit de drum vedea-voi strălucirea

Şi pe deplin voi ştii atunci ce-i fericirea

Înconjurat de îngeri ce ’nalţă simfonii

Trăi-voi desfătarea eternei armonii.



19 Iunie, 2006