Poezie Chemare (18)

Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape,

Cu tot nesaţul setea vă-alinaţi.

Din Golgota curg ape de odihnă

Cristos dă abundent cerească tihnă

La turma Lui când vă alăturaţi.



Voi toţi acei de pâine-nfometaţi

Veniţi, gustaţi a harului dulceaţă.

Vă înfruptaţi din rodul câştigat

De Bobul pus în lut, dar înviat:

Belşug de pâine, fagure de viaţă.



Voi cei împovăraţi, săraci şi goi,

Tu, cel cu inima de lipsuri arsă,

La cruce-nalţă-ţi ochii amândoi

Ridică-te din groapa de noroi

Spre-Acela ce prea plinul şi-l revarsă.



Voi rătăciţi în lume, fermecaţi

De a ispitelor, a nopţilor naiadă!

Aflat-aţi voi de Harul lui Cristos?

El curăţă veşmântul păcătos

Făcându-l alb, ca albul de zăpadă!



Voi toţi acei ce n-aveţi niciun preţ

Veniţi, primiţi a harului comoară

Ce Dumnezeu în Fiul Său a pus.

Iubirea Lui din slăvile de sus

Pe păcătos cu drag îl înfăşoară.



Voi cărturari a tot cunoscători,

De viziuni şi planuri sechestraţi!

Veniţi, vedeţi un Miel dumnezeiesc

Ce-nnobilează traiul pământesc.

De El, în şcoala lumii, nu-nvăţaţi!



Voi toţi acei ce aur căutaţi

Veniţi, vedeţi a harului minune:

Din cioburi face colier ornant

Dintr-un cărbune scoate-un diamant

Şi-n diadema cerului îl pune!