Poezie Psalm.

Cei ce iubesc mântuirea Ta

să zică fără încetare :

Întotdeauna Te voi lăuda

Doamne ! - Turnul meu de scăpare -



Păzeşte-mă de păcatul mândrie,

- Stânca mea şi al meu Izbăvitor -

Ape de odihnă, păşuni verzi mă îmbie

când mi-eşti alături, Păstor.



Îmi înalţ sufletul... către Tine

- Dumnezeul mântuirii mele -

M-ai ridicat să nu fiu dat de ruşine,

Stând printre cei ce fac rele.



Nevinovata pricină să mi-o asculţi,

O înalţ neprefăcut în rugăciune,

În "care şi în scuturi" se încred cei mulţi,

Eu mă bizuiesc pe al Tău Nume.



Îmi fii o lumină pe cale şi scut,

Ascultă-mă-n ziua necazului meu,

Să nu păcătuiesc cu limba am stat mut,

Tu-mi eşti mântuire şi Dumnezeu.



Mi-ai pus în gură o cântare nouă,

Din a pieririi groapă m-ai ridicat pe stâncă,

Stau ca Hermonul - poleit cu rouă -

Binecuvântarea mă însoţeşte încă.



Ca jertfa de seară mâinile îmi ridic,

Doamne ! - a mântuirii mele tărie -

Ospăţul cu cei răi mi-l interzic,

Abate-mi şi inima de la răul ce-mbie.



Este mare Domnul... mare şi puternic,

În înţelepciune e nemărginit,

Pe răi îi doboară, totuşi cel cucernic

rămâne-n picioare şi e fericit.



Pricina laudelor mele şi a mea tărie !

Pe Muntele Tău Sfânt mă închin,

Toate popoarele-Ţi duc laudă Ţie,

Pune-ţi nădejdea în Domnul - Israele -

Pune-ţi nădejdea în Domnul - popor al Domnului -

Amin