Poezie Învață-mă

Învaţă-mi, Doamne, ochii să privească

La miile de binecuvântări

Ce-s gata, gata să mă copleşească

Şi inima-mi apoi să-Ți mulţumească,

Cuprinsă-n taina sfintei închinări.



Învaţă, Doamne, gura mea să cânte

Şi jertfă să-Ți aducă mulţumiri,

Ca inima-mi spre cer să se avânte

Şi trupul meu ce încă din pământ e

Să caute ale slavei înnoiri.



Învaţă-mi mâna arta mângâierii,

Opusă loviturilor de bici,

Pune în ea balsam contra durerii

Şi fă-o ajutor contra căderii,

Ca să ridic şi eu cum Tu ridici.



Învaţă-mi Tu piciorul să păşească

Spre cer, şi nu la sfatul celor răi,

Ca-n scurta mea umblare pământească

Să calc, mergând spre patria cerească,

Pe unde au călcat şi paşii Tăi.



Şi peste toate învaţă-mă, Isuse,

Să-mi răstignesc pornirile fireşti,

Chiar gândurile fiindu-Ți supuse

Să ştiu de-acum că cele vechi sunt duse

Şi că în mine, Doamne, Tu trăieşti.