Poezie Zideşte în mine...

Zideşte în mine, Dumnezeule,

O inimă nouă, curată,

Care în lumea aspidă

Doar pentru Tine să bată.



Zdrobeşte în mine, Dumnezeule,

Eul urât şi murdar,

Dărâmă voinţa-mi rebelă

Şi-apoi zideşte-mă-n Har.



Alungă din mine, Dumnezeule,

Gândul lumesc şi spinos,

Şi fă-mi întreaga fiinţă

Mlădiţă altoită-n Hristos.



Curăţă din mine, Dumnezeule,

Cugetul profan, vinovat,

Stindardul credinţei curate

Să nu fie de vânt clătinat.



Sădeşte în mine, Dumnezeule,

Al Tău minunat, sfânt Cuvânt

Ca-n lumea atâtor ispite

Să nu fiu gol şi înfrânt.



Toarnă în mine, Dumnezeule,

Chipul divin şi frumos

Şi pune-mi pecete eternă:

Neprihănirea lui Hristos.



Clădeşte în mine, Dumnezeule,

Al Tău edificiu slăvit

Şi-n inima mea, Duhul Tău,

Nicicând să nu fie rănit.



Sculptează în mine, Dumnezeule,

Un om după inima Ta,

Sfinţeşte-mi viaţa să fie

Mai albă ca fulgul de nea.



Învaţă-mă Tu, Dumnezeule,

Cărturar de renume eu nu-s;

Dar ştiu că flămânzii de Tine

Au parte de viaţa de sus.



Ajută-mă Tu, Dumnezeule,

Să stau necurmat la Calvar

Căci numai acei ce-s smeriţi

Primesc mântuirea în dar.



Zideşte în mine, Dumnezeule,

Un duh ales şi statornic,

Privind cu uimire la cruce

Să ştie cât e de datornic!



Uneşte Tu, Dumnezeule,

Voia Ta şi a mea, dimpreună;

Totdeauna cu Tine pe cale

Ascultarea să-mi fie cunună.