Poezie Singuratate 2

Dar lacrimi grele ce au curs,

Suspinele ce le-am ascuns,

Durerea sufletului meu,

Erau in ochi la Dumnezeu!

Cand eu plangeam, plangea si El!

Cand ma durea, simtea la fel,

Cand ma-ntrebam cu-amar si chin,

Nu-i auzeam a Lui suspin.

Cand ma vedeam nimic, un gol,

Cand fara sens parea ca mor,

Eu nu stiam, ca El a fost,

Alaturea cu mine-n post!



Tristetea mea a fost candva

Cand nu stiam ca Cineva

C-un sen,s cu-n scop m-a faurit

Ca sa iubesc - sa fiu iubit!

Si-acum nu plang, nu plang demult!...

Chiar dac-a fost ieri un trecut

In care suspinam cu greu...,

Azi insa este Dumnezeu!

In El gasit-am un raspuns,

Si astazi, nu mai sunt confuz!

Raspunsul nu e inversat

E a devarul Cautat!!!