Poezie NOUL STAPAN

NOUL STĂPÂN...



Noul Stăpân m-a cucerit prin milă

Mi-a transformat purtarea şi viaţa inutilă

Mi-a pus inel în deget ca semn al împăcării

Şi m-a făcut să înţeleg valoarea renunţării...



Şi îl urmez încrezător oriunde-ar merge

Din mii şi milioane, desigur, l-aş alege

Mă duc cu El prin crâncenă furtună

Căci El o linişteşte şi vine vreme bună.



Noul Stăpân mi-a dat pe veci eliberare

De patimile firii, aici e-o taină mare

Sunt robul Lui şi totuşi fiu cu drept

E-atât de iubitor şi-atât de înţelept!



Cu El împart şi bucurie şi-ntristare

Şi nu mă supăr când îmi dă mustrare

Voinţa Lui mi-e far şi mi-e lumină

În El am pace şi linişte deplină.



De când m-a ridicat din groapa dezolării

Unde eram căzut în culmea degradării

Trăiesc o viaţă de idealuri sfinte

Şi zinic sorb curatele-i cuvinte.



Noul Stăpân mă-ndrumă zi de zi

Pe căile credinţei tot El mă va păzi

Al Lui sunt cu întreaga mea fiinţă

Să Îl cunosc pe El e autentică ştiinţă,



Mi-a pregătit un loc să pot să fiu cu sfinţii

M-a dezrobit de pofte, nu mă atrag arginţii

M-atrage veşnicia, tărâmul luminat

Unde al meu Stăpân e Tată şi-mpărat.



10 Iunie, 2006