Poezie Sunt

Sunt trup odrăslit în vremelnică formă

Fărâmă de lut, puţin să dureze.

Şi-n bezna cumplită din lumea diformă

Stăpânul mi-a dat o slujbă enormă:

Iubirea-I cerească în lut să troneze

Un colţ de pământ să înnobileze.



Sunt suflet urzit din fuior de lumină

Fărâmă de stea, într-una să crească.

În lumea pierdută şi plină de vină

Stăpânul mi-a dat o lucrare sublimă:

Iubirea să-mi fie făclie cerească

Raze de aur spre toţi să rodească.



Sunt duh plămădit din glorii şi har

Fărâmă, izvod din izvodul cel sfânt.

În lumea de jos nu-s pus în zadar

Stăpânul a toate, 'nţeleptul Zidar

Mă unge cu mir, mă creşte-n Cuvânt

Să fiu o aromă de cer pe pământ.



Sunt trup izbăvit din zgură umană

Ce-n cânt şi-n cuvânt pe Domnul slăveşte;

Sunt suflet ce varsă balsamul pe rană,

Sunt duh înnoit şi fără prihană

Stăpânul, Isus, aşa mă doreşte

Un tot unitar ce-n El se-mplineşte.