Poezie Ierusalim ceresc

Ierusalim ceresc, oraş de vis

Cu temelii şi ziduri de iaspis

Cuvântul Sfânt în umbre mi-a descris

Frumseţea ta ţesută-n Paradis.



În surghiun, bătrânul iconar -

Ioan, Apostolul vizionar,

Cercă a întrupa al tău chenar

În tâlcuri şi-n metafore de har.



Mi-a spus ce-apoteoze de cununi

Ce veşnice şi-adânci înţelepciuni

Ce negrăite simţăminte-aduni

În nimbul tău de taine şi minuni.



Nu e cuvânt să poată să descrie

Podoaba ta şi strălucirea vie

Şi-n sânul tău, cu câtă armonie

Va-mpărăţi a crucii seminţie.



Ierusalim ceresc, oraş sublim

Frumos, că nu există paradigm

Să te compare, să te cânte-n ritm

Cât eşti de pur, de sfânt, Ierusalim!



Tu nu eşti ca Ierusalimul pământesc

Învăluit în fumul strămoşesc

În care Sanhedrinul preoţesc

A răstignit un Fiu dumnezeiesc...



Nici ca Ierusalimul cu vestigii

Cu-atâtea catedrale şi religii

De ură-mpovărat şi de intrigii,

Proscris la foc de omeneşti litigii...



Ci-acolo Templul tău e maiestos

Tămâia ta e cântec glorios,

Acolo sfinţii-n zbor de albatros

Privesc într-una slava lui Hristos.



Pe porţile de perle şi topaz

Nu va intra durere sau necaz

Şi nu va fi povară pe grumaz

Nici sipete de lacrimi pe obraz.



Căci Mielul ce-a-ndurat al urii chin

Balsam e-n tine, viaţă şi alin,

Izvor de apă vie pururi plin

E Pâinea frământată-n har divin.



Ierusalim ceresc, cetate sfântă

Spre tine dorul meu nestins se-avântă;

Cu imnul celor care veşnic cântă

Mireasa albă te binecuvântă.



Pe străzile de-azur, diamantine,

Mă va aduce Harul şi pe mine

M-oi odihni şi desfăta în tine

Cu Mirele, pe veci, Ierusalime.





6.05.2006