Poezie Din toamnă în toamnă...

Din toamnă în toamnă cad frunze roșcate,

Din toamnă, din toamnă aripile zbor

Și vânturi se zbat căutând libertate

De pomi, încâlcite în crengile lor.



Din toamnă în toamnă pășesc zile calea,

Din toamnă, din toamnă porniri se petrec,

Iar lacrimi de arbori luaseră valea

S-atingă în tihnă-nălțimi de culbec.



Din toamnă în toamnă privirea se-mprăștie,

Din toamnă, din toamnă vise-au emigrat

Și parcă le-aud suspinând românește

Că nu și-au găsit fericirea-n alt stat.



Iar sufletul meu înapoi le îndeamnă

Să poată să-audă iar basmul frumos

Și ele se-ntorc bosumflate în toamnă

Jelind românește că-aici s-au întors.



Lor inima mea ce le poate propune? –

Nu are priveliști, foieli ori venit...

Din toamnă în cer mulțumi-o rugăciune

Că visele mele acasă-au venit.